Tot ce trebui sa stii despre aparatul de producere a apei terapeutice cu lumina inventat de David Schimdt

În primii ani, tehnologia LiveWave s-a concentrat pe plasturii fototerapeutici și stimularea corpului prin lumină. În prezent, se extinde pentru a include o nouă generație de tehnologii de terapie prin lumină, menită să ofere beneficii suplimentare.

Unul dintre obiective este creșterea nivelului de NAD (nicotinamide adenine-dinucleotide), o moleculă ce contribuie la încetinirea procesului de îmbătrânire. Astfel se activează producția de energie în celule și se resetează genele, conducând la o stare mai tânără și mai sănătoasă.

De asemenea, tehnologia susține niveluri sănătoase ale hormonului uman de creștere, ajutând la menținerea tinereții și sănătății generale. Beneficiile acestei tehnologii sunt impresionante, incluzând creșterea forței, a rezistenței și a masei musculare, accelerarea procesului de vindecare, o regenerare naturală îmbunătățită prin stimularea colagenului și o întinerire de durată.

Prin utilizarea acestui aparat inovator, se pot obține rezultate surprinzător de rapide, astfel încât să ne menținem tineri și sănătoși pentru o perioadă mai lungă de timp.

Așadar, astăzi veți face cunoștință cu noua tehnologie LiveWave,

APARATUL DE PRODUCERE A APEI TERAPEUTICE CU LUMINA

Acest prim articol despre „aparatul de apă” prezintă pe larg cercetările si domeniile multiple care și-au adus aportul la crearea lui. Aparent fără nici o legătura intre ele, toate direcțiile explorate au avut rolul lor, s-au confirmat și potențat reciproc, conducând către rezultatul final.

În primul rând, de-a lungul anilor s-a lucrat mult la îmbunătățirea calității apei - adăugarea de minerale, ajustarea tensiunii sale superficiale și așa mai departe. Dar acest proiect al LiveWave pune o întrebare mai importantă: se poate crea ceva complet nou prin manipularea elementelor de bază cu ajutorul energiei?

Să începem cu tabelul periodic al elementelor, în care fiecare element acționează ca un fel de „bloc de construcție” pentru toată materia. Să luăm, de exemplu, staniul - un element de bază utilizat pe scară largă în electronică și bineînțeles de chimiști. De obicei, atunci când staniul este combinat cu oxigenul și încălzit, se obține oxid de staniu, ceea ce nu este nimic revoluționar. Dar iată unde lucrurile devin interesante.

În laborator, inginerii au folosit un dispozitiv special pentru a expune staniul și oxigenul la un câmp electromagnetic și longitudinal unic. Această expunere a schimbat unghiul legăturii atomice dintre staniu și oxigen, creând un tip complet nou de material care arată ca aurul, dar este diferit din punct de vedere structural.

Prin ajustarea frecvențelor energiei și a lungimilor de undă ale luminii, cercetătorii au putut modifica chiar și modul în care lumina se reflectă în material, permițându-le să creeze metale în diferite culori - aur, roșu, albastru, violet și altele - doar prin manipularea energiei.

Pentru cea de-a 20-a aniversare a LiveWave, aceștia au creat chiar și o monedă comemorativă din acest material nou creat și au oferit-o partenerilor SPD.

Pentru a confirma că acest material era cu adevărat unic, l-au trimis la testare. Laboratorul a folosit difracția de raze X și l-a comparat cu o bază de date de 60.000 de materiale. Rezultatele au indicat „fază necunoscută” - cu alte cuvinte, această combinație nu a mai existat niciodată. Niciun model cunoscut pentru staniu sau oxid de staniu nu se potrivea cu această nouă structură!

Pe scurt, aceste experimente arată că, prin manipularea exactă a energiei, este posibil să se creeze forme complet noi de materie.

Evident, a apărut întrebarea: cum se vor folosi de această nouă tehnologie? Ce frecvențe vor folosi și de ce? Ar fi trebuit să existe un model matematic pentru asta. Iar modelul matematic l-au găsit în muzica!

Scara muzicală se bazează pe acordajul de 440 Hz - un standard de frecvență stabilit de oamenii de știință germani în 1834. Dar se pare că, din punct de vedere matematic, o frecvență de  432Hz rezonează chiar mai bine cu vibrațiile naturale. Așadar, ce-ar fi dacă ar crea o scară muzicală pe 432Hz in loc de 440Hz?

Iată cum au rezolvat problema: pe un grafic simplu, au pus numărul 2 pe coloana verticală și numărul 3 pe orizontală. Dublând 2-urile și triplând 3-urile, au completat graficul prin multiplicare, aşadar vom avea 2x3=6, 4x3=12, pana ajungem la 432, fiecare produs reprezentând o nota.

Acest model se termină la 432, care este aproape de 440 și pare a fi o alternativă viabilă pentru acordaj.

Și totul se potrivește perfect. Și, desigur, în muzică, avem o notă A la 432Hz. Dacă urcăm cu o octavă, următoarea frecvență este 864Hz.

În mod interesant, 432 Hz se aliniază cu anumite rezonanțe atomice. Un prieten fizician patentase chiar un model atomic cuantic, observând că 108 este un număr semnificativ de noduri rezonante în cadrul unui atom. Acest lucru a condus la ideea că frecvențele bazate pe 432 Hz (precum 108, 256, 432 și așa mai departe) ar putea avea o armonie naturală, și un impact mai eficient asupra materiei.

Pe scurt, prin trecerea la o scară bazată pe 432 Hz, au pus bazele unui nou model de frecvență cu legături mai strânse cu rezonanța naturală și echilibrul armonic, potențial mai eficient pentru aplicații în domenii care necesită manipularea rezonanței, precum muzica și tehnologia materialelor.

Cum poate fi aplicată această informație in continuare?

David Schmidt a inventat un dispozitiv pe care l-a numit conductor dublu helix, care reflectă structura ADN pentru a produce un câmp electromagnetic natural.

Scopul? Să utilizeze frecvențele muzicale și câmpul electromagnetic pentru a vedea dacă acestea pot avea un impact asupra materiei - în special, pentru a accelera vindecarea și sinteza proteinelor pentru că scopul era, și este, ca oamenii să se vindece mai repede.

.

Primul test si experiment a avut loc în California, lucrând cu companii axate pe creșterea plantelor. Prin expunerea plantelor la aceste câmpuri energetice, au observat o creștere semnificativă a ratei de sinteză a proteinelor, astfel că s-au întrebat dacă ar putea funcționa și pentru vindecarea oamenilor.

Pentru a o testa pe animale, au colaborat cu Universitatea Națională a Irlandei din Galway. Aceștia au tratat ulcere diabetice la iepuri folosindu-se de acest câmp electromagnetic, și au accelerat vindecarea rănilor fără a avea nevoie de medicamente, celule stem sau injecții. Această descoperire a demonstrat că prin simpla utilizare a energiei, ratele de vindecare pot crește.

Însă și pana acum, prin plasturii X39, LifeWave s-a concentrat pe activarea celulelor stem și recuperarea mai rapidă, și va continua să facă asta.

Dar următorul deziderat s-a dovedit a fi chiar mai  ambițios: utilizarea acestor tehnici pentru longevitate.

Ar putea această abordare bazată pe energie să încetinească îmbătrânirea fizică? Cum s-ar putea face asta? Există astfel de exemple în natură și dacă da, pot fi ele copiate și transformate într-o tehnologie care să mențină oamenii mai tineri, mai mult timp?

Au început prin a studia furnicile Temnothorax, care sunt infectate cu un parazit care le modifică expresia genelor, făcându-le să producă mult mai mult citocrom C oxidază, ceea ce le stimulează funcția mitocondrială.

Aceasta duce la o producție mai mare de ATP (adenosine triphosphate - energie celulară), prelungindu-le durata de viață de cinci, șase ori. Inspirată de acest lucru, echipa s-a întrebat dacă ar putea aplica un impuls energetic similar.

În cadrul unui experiment, ei au introdus două grupuri de furnici într-un gel / mediu de creștere. Un grup de furnici a fost lăsat ca martor, în timp ce celălalt a fost expus la un câmp energetic. Furnicile tratate au devenit mai active, săpând tuneluri și muncind mai mult - demonstrând că acest câmp le-a procurat un plus de energie.

Care este legătura cu oamenii? Pe măsură ce îmbătrânim, energia celulară scade din cauza disfuncției mitocondriale. Dacă o tehnologie similară ar putea stimula energia celulară la oameni, aceasta ar putea inversa unele efecte ale îmbătrânirii, menținându-ne mai tineri pentru mai mult timp. Această descoperire ar putea fi o piesă cheie în deblocarea unei vieți mai lungi și mai sănătoase.

Următorul model au fost homarii. Și, după cum se va fi dovedit, aparatul de producere a apei despre care este vorba aici, se bazează pe modul în care homarii sfidează complet procesul de îmbătrânire

Iată cum homarii au inspirat o nouă tehnologie în domeniul sănătății.

Homarii par să îmbătrânească invers - ei nu îmbătrânesc în mod obișnuit. Unii homari trăiesc peste 130 de ani, rămânând sănătoși, fără semne de stres oxidativ sau inflamație care ar veni în mod normal odată cu vârsta. De fapt, pe măsură ce îmbătrânesc parcă devin mai puternici, iar singurele lucruri care îi pot doborî sunt prădătorii, bolile sau spargerea carapacei. Îmbătrânirea pur și simplu nu este un factor important pentru ei.

Așa că, în mod firesc, echipa a vrut să înțeleagă cum funcționează acest lucru.

Majoritatea oamenilor de știință cred că este vorba despre telomeri, secvențe repetitive de ADN localizate la capetele cromozomilor, care au un rol important în menținerea stabilității și integrității genomului.

Acestea sunt structuri de protecție care acționează ca o "cască" sau o "căciulă" la capetele cromozomilor și împiedică deteriorarea și pierderea de informație genetică în timpul replicării celulare. 

La om, acești telomeri se scurtează în timp, limitând perioada în care celulele se pot diviza. Până la vârsta de 70 de ani, telomerii scurtați încetinesc diviziunea celulară, ducând la îmbătrânire. Homarii, pe de altă parte, nu au această problemă - telomerii lor nu se scurtează, astfel încât celulele lor continuă să se dividă la nesfârșit.

Echipa a dezvoltat o tehnologie pe bază de apă inspirată de acest model al homarilor în speranța de a imita același efect la om.

După ce au testat echipamentul în laborator și au creat primele mostre, au numit-o în glumă „apă de homar”. Deși numele nu a rămas, conceptul acestei ape „dătătoare de viață” a rămas, deoarece părea a fi cheia revitalizării organismului.

Această tehnologie, deși se bazează pe biologia telomerilor, o depășește, oferind un potențial descoperire în domeniul sănătății și îmbătrânirii celulare.

Această cercetare pe baza homarilor sugerează posibilitatea menținerii lungimii telomerilor, dar constatările echipei au sugerat că există mai mult decât atât în modul în care homarii își mențin sănătatea și vitalitatea.

Se pare că telomerii ar putea fi doar o parte din povestea din spatele rezistenței homarilor la îmbătrânire. Dar dacă se întâmplă mai multe? Știm deja că lumina influențează aproape totul în organism. Corpurile noastre se bazează pe sisteme electromagnetice și electrice, care ne controlează biochimia, așa că ar putea exista o modalitate de a exploata această energie pentru longevitate.

Acum, întrebarea este: cum își folosesc homarii câmpurile energetice pentru a preveni îmbătrânirea?

Pentru a afla acest lucru, s-a folosit spectrofotometria pentru a măsura modul în care materialele absorb, reflectă sau emit energie - de obicei în spectrul ultraviolet (UV), vizibil sau infraroșu (IR). Astfel, se trece lumina prin lentile pentru a o focaliza, se obține un spectru și vedem cum răspunde materialul (în acest caz, homarul) la diferite lungimi de undă.

Dar unde a început David Schmidt să caute secretul longevității homarilor?

Surprinzător, ar putea exista un indiciu în Biblie, în Geneză, în povestea lui Noe.

În povestea biblică, Dumnezeu decide să distrugă lumea din cauza răului răspândit, dar îl salvează pe Noe, un om neprihănit, împreună cu familia lui. Această parte a relatării subliniază schimbarea longevității umane de-a lungul generațiilor, o reducere a duratei de viață care urmează o curbă descrescătoare.

După potop, Dumnezeu le permite oamenilor să consume carne, dar le interzice sângele, considerat sursa vieții - „Viața este în sânge”!

Dacă acest lucru nu este doar o expresie? Dacă există ceva în sânge care nu a fost încă descoperit de știință? Și dacă homarii, la fel ca oamenii, au calități speciale în sângele lor, ar putea fi aceasta o parte din secretul lor pentru o viață lungă și sănătoasă? 

Pentru a explora acest lucru, au analizat sângele de homar, care are proprietăți unice în comparație cu cel uman.

Se pare că telomerii ar putea fi doar o parte din explicația din spatele rezistenței homarilor la îmbătrânire. Dacă se întâmplă mai multe?

Știm deja că lumina influențează aproape totul în organism. Corpurile noastre se bazează pe sisteme electromagnetice și electrice care ne controlează biochimia, așa că ar putea exista o modalitate de a exploata această energie pentru longevitate.

David s-a consultat cu omul de știință Robert Baer despre hemolimfa de homar, un tip de sânge de homar care a fost folosit ca tratament pentru COVID-19.

Sângele de homar, care este pe bază de cupru, conține o proteină numită hemocianină.

Interesant este că și la om, cuprul joacă un rol-cheie prin legarea de o moleculă numită GHK, care poate readuce aproximativ o treime din genomul uman la o stare mai tânără.

Această legătură a dat naştere întrebării: ar putea fi cuprul o parte din motivul pentru care homarii trăiesc atât de mult?

Cercetările profesorului Joseph Hunkle asupra sângelui de homar au scos la iveală ceva fascinant atunci când s-au analizat spectrele de lumină. În datele sale, s-au observat vârfuri în lungimile de undă la 550nm și 400nm - intervale vizibile și UV, care ar merita explorate. Aceste vârfuri se aliniază cu ceea ce știm despre lungimile de undă vindecătoare ale luminii și se conectează la conceptul de acordaj muzical.

Pentru a explora acest lucru, ne putem uita la acordajul muzical de 432Hz. Atunci când este dublată în octave superioare, 432Hz se traduce prin lungimi de undă precum 631nm – adică exact lângă valoarea de 630nm, care este deja cunoscută în literatura științifică ca o lungime de undă care ajută la îmbunătățirea funcției mitocondriale.

Acest lucru sugerează că acordarea instrumentelor la 432Hz, care se armonizează cu corpul uman, ar putea, teoretic, să stimuleze energia și vindecarea fizică.

Revenind la homari, echipa a descoperit că sângele de homar emite lumină la 550nm, iar experimentele făcute de David Schmidt, care a folosit un acord de 432 Hz, au sugerat că lungimea de undă de 630nm ar putea fi, de asemenea, prezentă în homari - doar că nu a fost încă detectată în sângele lor. S-a emis ipoteza că sângele de homar ar putea conține această lungime de undă, împreună cu una de 700-709nm.

Această idee a condus la prima invenție a lui David: un reflector biofotonic, pentru care inventatorul a obținut mai multe brevete. În interiorul dispozitivului se află o serie de filtre optice de înaltă precizie și o oglindă optică.

Dispozitivul funcționează astfel: emisiile biofotonice naturale ale corpului uman trec prin filtre, sunt reflectate de oglindă și revin înapoi în corp, însă doar anumite lungimi de undă stimulează eficient pielea. Ideea de bază era să tratăm pielea cu lungimi de undă similare celor care contribuie la menținerea tinereții homarilor.

Rezultatul? S-a obținut o inversare a vârstei biologice de doi până la trei ani în doar 10 minute, măsurând această schimbare prin capacitatea și dimensiunea celulelor! Pe măsură ce îmbătrânim, celulele noastre tind să se micșoreze și să își reducă sarcina electrică, un indicator mai puțin cunoscut al sănătății celulare.

Dispozitivul a demonstrat că, prin utilizarea lui, celulele se extind și își recapătă vitalitatea, semne că devin biologic mai tinere.

Însă procesul era aproape prea rapid, așa că echipa a decis să exploreze alte metode. Revenind la ideea folosirii tehnologiei pentru a crea noi forme de materie, cercetătorii au considerat că ar putea aplica noile cunoștințe dobândite în experimentele anterioare. Pornind de la întrebarea despre cum ar putea genera materie nouă, ei au remarcat că hidrogenul, pe lângă forma sa binecunoscută din apă, poate exista și in stare metalică. Deși hidrogenul este un gaz, el poate fi comprimat până la o stare lichidă, criogenică. Ceea ce este mai puțin cunoscut, însă, este că hidrogenul poate exista și ca metal.

Echipa a continuat experimentele cu diferite tipuri de metale, precum bismut, cupru, staniu, aluminiu și antimoniu, pe care le-au expus la oxigen, lumină și câmpuri electromagnetice speciale, creând astfel forme noi de materie.

Atunci s-au întrebat: ce s-ar întâmpla dacă ar putea descompune apa în hidrogen și oxigen, tratând hidrogenul ca pe un metal, iar apoi să recombine acești atomi folosind o energie specifică, pentru a obține o nouă formă de apă, una care nu a mai existat până acum?

Aceasta a devenit ipoteza si țelul lor central: să creeze un tip de apă nou, cu fotoni de lumină integrați în structura sa moleculară.

Așa că David Schmidt a construit această mașină, care inițial avea aproape un metru lățime și nouă metri lungime și a reușit în sfârșit să scoată primele picături de apă! A fost un moment foarte emoționant, care a încununat ani de cercetări, experimente și pregătiri.

Pentru a testa apa, au decis să o înghețe. De ce? Ei bine, înghețarea declanșează o „schimbare de stare”, în care apa trece de la lichid la solid, iar această schimbare ar putea dezvălui dacă apa eliberează lumină. Dacă da, ar însemna că această „lumină” s-ar putea activa și în organism, deoarece apa trece prin schimbări interne similare.

Când au început să înghețe apa, s-a întâmplat ceva interesant, au văzut că se formează cristale de apă foarte transparente, asemănătoare unor fire (vezi imaginea de jos). Interesant deoarece aceasta este o caracteristică a apei structurate, ea tinde să apară astfel - ea este foarte organizată la nivel molecular. Apăreau astfel primele dovezi că această apă făcea ceva, ceva special.

Când apa a înghețat complet, au observat lucruri chiar mai interesante. În centrul paharului s-a format un vortex ca o pâlnie. În natură, vortexurile sunt adesea legate de energie și viață, așa că acest lucru a părut a fi un indiciu important. Privind de jos în sus, se puteau vedea cristalele de apă mișcându-se spre centru, total diferit de eșantionul de control.

Când au schimbat lungimile de undă ale luminii folosite pentru tratarea apei, au început să ia naștere diverse forme, unele semănând cu niște ouă. Iar ouăle sunt începutul vieții.

În funcție de tipul de apă, de modul și durata în care a fost tratata apa, densitatea acestor „fire de apă” a crescut, ceea ce înseamnă că s-a putut controla cantitatea de lumină din apă.

Acum vine partea spectaculoasă: echipa a creat o înregistrare video pentru a surprinde procesul de înghețare al apei tratate. Au folosit un congelator cu partea frontală din sticlă, o cameră cu înregistrare în timp și au monitorizat formarea gheții în proba tratată pe parcursul a patru sau cinci ore.

În imaginea din stânga, era vizibilă gheața obișnuită, iar în dreapta apărea un fenomen aparte – o pâlnie vortex și o implozie a apei. În funcție de setări, din  apă apăreau chiar structuri ciudate, precum piloni și forme neobișnuite.

Cu această nouă formă de apă, acum patentată, cercetătorii LifeWave explorează potențialele sale beneficii pentru sănătate. Există o posibilă legătură cu longevitatea?

Aceasta este direcția cercetărilor viitoare și este fascinant să vezi cum totul a început de la utilizarea spectrofotometriei, un disciplină a fizicii disponibilă abia din anii 1950. Înainte de această perioadă, nu existau mijloace de a identifica lungimile de undă specifice ale luminii emise de homari, care au fost fundamentale pentru această descoperire.

Dar probabil, surpriza cea mai mare a apărut abia la final. Codurile vii folosite în dezvoltarea tehnologiei s-au regăsit într-un text vechi de 5.000 de ani, în Biblie! Aceasta pare să conțină cheia descoperirii lor încă de atunci.

Facem o analogie aici: așa cum un vârf de săgeată descoperit într-o peșteră sugerează imediat prezența inteligenței umane, ADN-ul, cel mai complex sistem informațional, care stă la baza tuturor ființelor vii, ar trebui să fie privit în mod similar.

Cu toate acestea, când se arată către ADN, cel mai complex sistem de limbaj din întregul univers, care alcătuiește cromozomii noștri, genele noastre, oamenii de știință laici spun: „Oh, este o intamplare.”

Echipa LifeWave explică ADN-ul ca fiind un sistem informațional extraordinar de complex, arătând că viața însăși este construită pe o vastă rețea de informații.

Această informație este stocată în cantități colosale — nu doar miliarde sau trilioane, ci o cantitate aproape de neconceput de biți de informație pentru fiecare ființă vie de pe Pământ.

Dar, pentru a le înțelege, pentru a le putea folosi, aveți nevoie de un limbaj. ADN-ul nu doar stochează informații, ci conține și „limbajul” de citire și procesare a acestor informații.

Înainte de a merge mai departe cu prezentarea noii tehnologii, David a făcut o observație interesantă: termenul „matematică” nu a însemnat întotdeauna studiul numerelor. Înainte de Aristotel, însemna pur și simplu „a învăța”. Atunci, matematica era considerată limbajul de bază al tuturor cunoștințelor, cel care le lega pe toate.

Iată ceva ce majoritatea oamenilor nu știu: în antichitate, grecii nu aveau numere ca noi. În schimb, foloseau literele ca numere - astfel, alfa însemna 1, beta însemna 2 și așa mai departe. Acest sistem a fost folosit și în ebraică, feniciană și multe alte limbi vechi.

Sistemul de numere pe care îl folosim astăzi a apărut abia când au apărut cifrele arabe.

In acele vremuri, fiecare cuvânt putea avea atât un înțeles literar, cât și un înțeles numeric.

Această dualitate stă la baza Gematriei, practica de a atribui o valoare numerică unui nume, cuvânt sau frază prin citirea lui ca număr, prin care oamenii găsesc coduri ascunse în texte precum Biblia. Unii cercetători se bazează pe această practică, găsind tot felul de mesaje ascunse, deoarece este posibil ca unele texte să fi fost concepute astfel încă de la început.

Așadar, să ne cufundăm si noi în această idee fascinantă.

În Biblie, in Geneză, chiar de la primule cuvinte „La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul”  putem găsi lucruri incredibile.

În primul rând, putem privi „începutul” ca timp, „cerul” ca spațiu și „pământul” ca materie. Este ca o schiță a tuturor lucrurilor: timp, spațiu și materie, toate cuprinse în acest prim rând.

Când ne uităm la textul ebraic, există și mai mult ascunse în structură și numere.

Cuvintele și literele pot fi convertite în numere, dezvăluind modele numerice precum 3-7-7-3 și totaluri precum 2.701, care pot fi privite ca produsul numerelor prime 37 și 73.

Ceea ce este spectaculos este că, dacă începi să aduni cuvinte-cheie precum „Dumnezeu”, „Cer” și „Pământ”, obții numere precum 777, 888 și 999. Asemenea tipare ar putea fi un „cod” pentru viața însăși.

Observăm un tipar clar, iar căutarea tiparelor în natură este esențială pentru orice inventator. Tiparele, mai ales cele matematice, nu apar din întâmplare. Dacă Biblia este într-adevăr inspirată de Dumnezeu, de Conștiință, ea ar trebui să conțină coduri ascunse, configurate matematic, lăsate acolo pentru a fi descoperite și înțelese.

Ideea este că aceste coduri biblice ar putea funcționa ca un „manual de instrucțiuni”. Explorând unele numere, precum 777, 888 și 999, care sunt multipli de 37 și se repetă în diverse aranjamente în Biblie, au apărut coincidențe numerice interesante. Aceste modele par să fie integrate în structura Bibliei și să reflecte legi naturale.

Legătura acestor coduri cu biologia a devenit mai clară prin experimentele cu reflector biofotonic, care, folosind lungimi de undă de 550, 630 și 710 nanometri, a demonstrat potențialul de a încetini efectele îmbătrânirii umane. Așadar, echipa a pornit de la o întrebare fascinantă: dacă acest cod numeric este prezent în Biblie, e posibil să existe și în natură?

Au continuat să testeze proporțiile numerice: 777 împărțit la 888 dă 0,875, iar 999 împărțit la 888 dă 1,125. Aplicând aceste rapoarte la 631 nanometri, centrul spectrului testat, obțin exact 550 și 710nm – cele două valori cheie observate în studii.

Aceasta a arătat că tiparele matematice nu doar că există, ci par să fie elemente fundamentale atât în textele sacre, cât și în biologie.

Prin compararea proporțiilor din Biblie cu lungimile de undă din sângele homarilor, am descoperit că acestea se suprapun cu lungimile de undă care pot avea un impact asupra îmbătrânirii umane!

Concluzia?

Structura numerică a Bibliei nu are doar o semnificație istorică sau religioasă; ar putea fi chiar codificată cu informații despre viață și legi naturale pe care știința abia acum le ajunge din urmă. Pe măsură ce aceste coduri apar în ADN și în natură, ele sugerează un design inteligent, intenționat, iar această design ne arată cum ar putea fi conectate toate sistemele vii.

Următorul pas: aceste organisme care nu par să îmbătrânească, precum homarii, trăiesc toate în apă de mare. Trebuie să existe o legătură între longevitatea pe care o vedem în natură și ceva legat de mediul înconjurător.

Dacă a existat cândva pe Pământ un mecanism menit să prevină îmbătrânirea oamenilor - ceva de genul Copacul Vieții - acesta a dispărut de mult ca obiect fizic pe care îl putem studia. Dar ceea ce avem este codul matematic din povestea Arborelui Vieții.

Așadar, echipa si David au descompus codul Arborelui Vieții într-un număr specific. Apoi au verificat literatura științifică și au descoperit că acesta corespunde unei lungimi de undă a luminii care poate stimula producția de telomerază, o enzimă-cheie legată de longevitatea celulelor.

Și când au căutat ce compuși ar putea susține acest lucru, bănuiți ce au găsit? I-au găsit în homari!

Toate piesele au început să se potrivească, să se așeze la locul lor.

Așadar, construcția aparatului de apă a început cu un prototip brut care era imens, costisitor și destul de simplu, dar era suficient pentru experimentele inițiale și pentru demonstrarea ipotezei de la care s-a plecat.

De acolo, s-au rafinat și simplificat lucrurile, îndreptându-se către o tehnologie accesibilă. De-a lungul anilor, aparatul s-a perfecționat până s-a ajuns la punctul în care acesta poate fi utilizat de oameni, la propriul domiciliu.

Ce urmează pentru LifeWave?

Pentru LifeWave, viitorul înseamnă a rămâne deschiși la noi descoperiri și a explora concepte care pot fi neconvenționale. În știință, rezistența la schimbare și scepticismul nu sunt neobișnuite, dar abordarea deschisă este cea care ne permite să inovăm.

Până acum, terapia cu lumină a fost văzută doar ca un mod de a stimula corpul din exterior, însă LifeWave explorează acum o idee revolutionara, un concept cu totul diferit: aducerea luminii în interiorul corpului, utilizând apa ca mediu de transport. 

Chiar dacă ideea poate întâmpina scepticism, LifeWave a demonstrat că este posibil și acesta ar putea fi doar începutul.

Cu această abordare îndrăzneață, compania nu doar că deschide drumuri noi în domeniul terapiei cu lumină, dar și inspiră o perspectivă nouă asupra modului în care pot fi valorificate energiile naturale pentru sănătate.

Dar marea întrebare rămâne: ce efect are consumul acestei ape tratate asupra corpului uman?

Cititi următorul articol dedicat acestui subiect, pentru a afla răspunsul la această întrebare și alte informații despre acest dispozitiv inovator de apă cu lumină!